Aveți și voi zile când impresia generală e că nimic nu e ok? Oamenii vi se par urâți, cerul parcă stă să cadă și să te strivească, apoi îți imaginezi cum ar fi să se întâmple asta și deja simți cum te sufoci? Aveți zile în care vă vine să vă supărați pe toată lumea și cu prima ocazie în care respectivul sau respectiva face un lucru nesemnificativ, voi jubilați că ați găsit momentul oportun pentru a ataca?( Sunt rea. Foarte rea…) Vreți și voi să stați singuri, să vă liniștiți și să puteți respira din nou cum trebuie? Citește în continuare…
La ceas de seară, mi-am amintit de matale…
Bunica mea vindea ouă în piață. Da. În piață. Avea foarte multe găini și când spun asta, vă rog să vă imaginați o ogradă plină cu păsări. În fiecare sâmbătă seara, bunica pregătea plasa (trăistuța) pe care o umplea cu ouă proaspete, șterse în prealabil cu pestelca-i nelipsită. Duminică dimineața, înainte de răsăritul soarelui, pornea spre târg cu ciomagul în mână. Dacă avea norocul să o ajungă vreo căruță și să o ia și pe ea, era bine. Dacă nu, mergea pe jos fără să dea semne de oboseală. Citește în continuare…
Program de slăbit
Hai să vă povestesc! Înaintea oricărei diete există o serie de lucruri pe care le faci înainte. Te pregătești, cum s-ar zice. Bun. De lunea viitoare(întotdeauna, dar întotdeauna de lunea viitoare) ne apucăm de slăbit. De ce avem nevoie sau ce trebuie să facem? Păăăăăăi…..Vaaaaaiiiii! Nu avem o costumație sport. Toată lumea știe că slăbitul fără sport nu e ok. Prin urmare, mergem la Decathlon, cumpărăm ce ne trebuie, luăm și câteva batoane cu cereale și ciocolată- Aptonia, că de, au doar 88 calorii, trecem prin Auchan și mai cumpărăm nițică brânzică light și niște cotlet haiducesc fără pic de grăsime. Citește în continuare…
Pentru acestea și pentru multe altele…
De ce-l iubesc? El mă întreabă și eu îi răspund că nu știu, dar în mintea și în sufletul meu, motivele se întrec să răzbată, așa că, voi expune câteva dintre ele într-o ordine absolut aleatorie. Prin urmare: Citește în continuare…
Gânduri de 29
E ziua mea. Am împlinit 29 de ani, adică…aproape 30. Îi simt grei pe umeri, îmi cântă „Trece vremea!” (VH2) la ureche și-mi reamintesc că mai tânără de atât nu voi fi niciodată. Până la această oră (22: 35) am evitat să mă gândesc la acest număr. Cei trecuți de vârsta mea vor spune cu siguranță că nu am motiv de îngrijorare, dar eu sunt resemnată… oarecum. Citește în continuare…
Din bucătărie
Stă în natura noastră, a femeilor, să gătim. Unele o fac la nivel superior, altele nu chiar.
Eu…gătesc din plăcere, dar și pentru că sunt o mâncăcioasă. Emisiunile culinare îmi provoacă foame instant. Pentru a fi cât de cât organizată, voi începe, evident, cu începutul.
Primele mele încercări s-au petrecut pe la vreo 10 anișori. Îmi amintesc cum eram fascinată de „hăbucirea” (ciopârțitul) puilor/ găinilor. Atât mama, cât și bunica îmi explicau de fiecare dată cum se îndepărtează mai întâi pulpele (țopurile) și aripile, ca mai apoi să se despice pieptul de restul corpului. Citește în continuare…
De-ai ști tu, mamă…
De-ai ști tu, mamă cum te chem
Din primãveri uitate-n mine
Cum te găsesc în orice semn
Lăsat în urmă, pe vecie.
De-ai ști tu, mamă cum îți cânt
Cu dor în fiecare seară
Și cum adorm mereu plângând
Când parcă glasul tău ma cheamă.