Poezie

Bunele

Bunele, te-am visat aseară
Cu vorba-ți lungă și-aurită.
Tu mă-nvățai, bunele, iară
Să fiu în viață fericită.

Aveai cojocul pus în cui,
De-afară parcă tu veneai.
Aș vrea, bunele, dar n-am cui…
Să-i gâdil nasul cu un pai.

Pe masa ta, de lângă pat,
Bunica îți pusese ceai.
Îmi pare rău că am visat
Și că de fapt, tu nu erai…

Mi-e dor să mă alinți cu drag,
Să desenăm flori pe pereți,
Să m-așteptați din nou în prag,
Tu și bunica, zâmbăreți…

Bunele, ți-am făcut ilic
Și mi-aș dori să pot s-ajung
Să ți-l aduc, căci tare-i frig,
Dar drumul până-n Rai e lung…

Povești

Povești cu El și Ea

 Din serile acelea (fragment)

„…A mângâiat-o pe spate vreo două ore și când părea că a adormit, s-a sustras ușor de sub plapuma cu buline verzi și-a mers la fereastră. Traseul până acolo l-a străbătut calculând posibilul zgomot al fiecărui pas și încercând (parcă) să calce fără să atingă podeaua din stejar, recent rașchetată. A stat acolo mult timp, pierdut în întuneric, gândindu-se la ce-ar fi putut face mai bine, mai altfel, mai potrivit pentru ca ea să-și găsească din nou echilibrul. Ar fi vrut să o strângă în brațe și să-i spună că zbuciumul ei îi este lui închisoare, iar lacrimile îl dezarmează de fiecare dată, însă nu dorea să-i alunge somnul și-așa greu instalat. În sinea lui recunoștea că ar mai fi vrut un lucru. Să o vindece printr-un sărut și să-i pună toate anotimpurile din suflet în ordine, printr-o îmbrățișare. Simplu? Extrem de complicat în acel moment… Citește în continuare…

Ganduri

M-ai întrebat ce fac și ți-am zâmbit. Nu știam cum să te mint mai bine și să-ți spun că totul e perfect. Tu, isteț din fire, ai priceput că m-au acoperit pături de nori. Ți-ai propus să mi le ridici. Una câte una, rând pe rând, pe toate. Mi-ai acoperit trupul cu o îmbrățișare galbenă. Așa erai îmbrăcat…în mintea mea. M-ai spălat de toate relele și m-ai încălzit cu tine. Tare bine m-am simțit! Așa protejată și ferită de prăpăstii nu mai fusesem de mult timp. Timpul…Ce-i pentru mine timpul? E un ocean infinit, albastru. Furtunile îl zguduie și-l fac să treacă mai repede, uneori mai greu.
Citește în continuare…

Ganduri

Doamne, nici nu stiu cum sa incep sau mai bine zis, cu ce sa incep…Sunt atat de ofticata, intrigata, suparata, revoltata si multe altele. Experimentez postura de a fi invatatoare la After School anul acesta si constat cu amaraciune ca lucrurile nu mai sunt deloc cum le stiam: clare, simple, accesibile oricui, firesti etc. Dimpotriva! Lucrurile sunt peste capacitatea mea de intelegere si mai ales, de acceptare. Citește în continuare…

Ganduri

Femeia este ceva nemaipomenit. Ea vine dintr-o alta lume si nu da socoteala nimanui pentru misterul ce-l poarta.Poate fi asemanata cu o mare, cu un soare, cu o himera, cu o minune, cu tot ce poate fi frumos, dar al dracului de greu de inteles. Citește în continuare…