Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Când nu vei mai avea mamă și tată.
Nici soarele nu-ți va mai încălzi făptura,
Nici toate ploile de toamnă nu-ți vor umple urma
Ce-o duce doar acolo, unde ei
Stau la povești cu prinți și zmei…
Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Nici răsăritul, nici apusul…Niciodată.
Copacii vor păstra durerea ta în frunze,
Iar lacrimile nu se vor usca pe buze…
Obrajii tăi bogați se vor topi ca untul
Când tot ce ai iubit mai mult e una cu pământul…
Sub preșul de la ușa ta, de-acasă,
Lăsa tăicuța când pleca la coasă,
O cheie mică, fermecată
Și un bilet: „Te pupă tata, fată!”
N-o să-ți mai scrie niciodată…
Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Măicuța n-o să-ți mai facă plăcintă
Și n-o s-o mai găsești mereu în tindă
Cu ochii roșii, suspinând
Că-i pleacă puii în curând.
Știi iasomia de la poartă?
Nu cred că va mai înflori vreodată…
De dor se vor usca până și crinii,
Și brazii din ogradă, și salcâmii,
Și mărul Ionatan în care te urcai odată,
Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Când nu vei mai avea mamă și tată.
mama
Te-am visat aseară, mamă…
Te-am visat aseară, mamă… Eram din nou mică și te priveam din patul de odinioară cum îți pieptănai părul lung, în oglinda rotundă. Sub ea, era dulăpiorul acela, în care ne țineam cosmeticele. Știi tu, cel făcut de tata din carcasa unui televizor Diamant. Parcă te văd din nou cum îți dădeai pe față cu Doina (emulsie cu lăptișor de matcă) roz. Poate pentru că seara trecută, m-am demachiat folosind-o. Am zărit-o sâmbătă, pe raft și pentru că mi-a amintit de tine, am cumpărat-o. Știi, mamă? Tu ai lăsat atâtea lecții în mine… Fără să fie nevoie să îmi repeți de multe ori, mi-ai spus că o femeie cu picioarele curate și cu unghiile tăiate (asta dacă alege să nu le poarte lungi) va fi mereu apreciată. De asemenea, mi-ai zis că e bine să mă mulțumesc cu ce am și să nu mă compar cu alții, pentru că atunci, invidia va interveni și-mi va urâți chipul, dar mai ales, sufletul. Am mai greșit, mamă…Am comparat ceva-ul meu cu ceva-ul altora și pentru că am considerat că eram inferioară, am gândit rău și prost. Mi-am revenit repede, stai liniștită! De îndată ce mi-am amintit vorbele tale, mi-a picat vălul de pe ochi și-am văzut clar. Citește în continuare…
Unde e mama, nu-i durere… (cel mai bun tratament)
Mi-am așezat capul cu grijă în poala ei și am lăsat-o să mă vindece prin mângâieri fermecate de toată durerea ce mă apăsa deja de prea mult timp. I-am simțit bătăturile și asprimea pielii palmelor, dar nu m-a deranjat deloc. Cum să mă deranjeze dovada muncii unui om? Fruntea și ceafa mi s-au relaxat de la prima atingere, apoi tot corpul mi s-a liniștit. Așa de bine îmi era! Nu m-aș mai fi ridicat nicicând din cuibul ce-mi fusese păstrat cu atâta dragoste încă de dinainte de a mă naște. Uneori, glasul ei face minuni de la depărtare. Doar îl aud și-mi trece tot. De ce? Pentru că-mi șoptește exact ce am nevoie să aud. Cuvintele ei sunt cele mai frumoase din tot Universul, căci sunt cusute cu fir de iubire pură.
Ea știe să-mi oblojească prin vorbele-i blânde toate rănile.
Ea mă repune pe drumul drept și-mi dă putere și merinde pentru a-l străbate până la capăt.
Ea știe să ierte de fiecare dată chiar dacă lacrimile îi fac poteci pe obraji.
Ea nu ține mânie pentru că are un zâmbet ce iese primul la înaintare.
Ea râde colorat.
Ea mai poate un pic când nu se mai poate.
Ea e cel mai bun tratament pentru minte, corp și suflet.
Unde e mama, nu-i durere pentru că a luat-o cu propriile mâini și-a azvârlit-o departe, departe… Citește în continuare…
Pentru mulți e "bădia". Pentru mine e tata.
Mai trag o dată aer în piept (zdravăn) și încep să vă povestesc.
Astăzi e despre tata și despre cât de mult mă emoționez când vorbesc despre el. Nu e vreun director, doctor sau inginer. E un simplu om care până în prezent a muncit orice și oriunde, dar nu oricum, ci cu seriozitate, implicare maximă,cinste și calm. Tata e bun la toate. Învață foarte repede să facă un lucru (aici nu-i semăn eu, ci iedul cel mare). Imaginați-vă că a schimbat ambreiajul mașinii uitându-se la un tutorial pe youtube :-))) Citește în continuare…
De-ai ști tu, mamă…
De-ai ști tu, mamă cum te chem
Din primãveri uitate-n mine
Cum te găsesc în orice semn
Lăsat în urmă, pe vecie.
De-ai ști tu, mamă cum îți cânt
Cu dor în fiecare seară
Și cum adorm mereu plângând
Când parcă glasul tău ma cheamă.
Astăzi e despre mama. La mulți ani!
Stau și mă gândesc cum ar fi mai bine să încep, căci mâinile îmi tremură deja, iar în ochii mei e cod roșu de inundații.
Despre mama mea aș putea să vă vorbesc până aș rămâne fără glas și-atunci, tot aș continua prin semne sau orice altceva. Nu mi-ar ajunge o viață să v-o descriu, să vă povestesc câte lucruri a făcut pentru mine și pentru frații mei. Mama mea a avut o singură prioritate: noi, cei trei iezi. Ea nu a știut in aproximativ 20 de ani(până ne-a scos la liman) ce înseamnă o bijuterie, o haină nouă, un concediu, un lucru doar pentru ea. Citește în continuare…
Autosugestie
Ridica-te! Ajunge cat vegetezi in pat. Destul cu lamentarile patetice cum ca ti-ai schimbat programul si ti-ai dat viata peste cap. Astea-s prostii si esti constienta ca asa este. Du-te! Iesi afara, respira! Ai vazut macar ce soare a fost azi? Sau la tine e tot innorat si inca mai astepti sa ninga? Citește în continuare…